Avem locuri fantastice in Romania! Asa incepe aceasta povestioara. Stim prea putine despre multe dintre locurile exceptionale de la noi din tara. Respectand acest lucru la randu-mi, stiam destul de putine lucruri despre Muntii Rodnei. Cateva bajbaieli pe Google, nu foarte multe lucruri despre traseele de pe aici, cu exceptia unui site de calatorii: Blogul de calatorii al Alexandrei. Am citit pe aici despre una, alta, inclusiv despre Rodna..chiar despre Pietrosu. Descrieri complexe, frumos asezate in povestioare...m-am edificat rapid asupra traseului. Am convenit cu partenerul meu, Mihai, sa mergem inspre aceasta zona si ne-am pus pe drum. Devreme....Plecarea s-a facut din Cluj-Napoca la ora 5.00, insa de la bun inceput va sfatuiesc pe cei ce va incumetati pe aici sa va alocati o marja de eroare in calcularea timpului datorita drumului. Nu puteti merge constant cu 80km/h, sunt si portiuni care va vor incetini.
Anyway, ajunsi in Borsa am intrebat de spital, punctul nostru de reper. Un soi de PS: Borsa cica e statiune, insa o mare parte din ea arata ca si Kosovo, iar inainte de ea ne-am ratacit prin Moisei, o localitate luuunga...mare..cum vreti sa-ti ziceti. Marea problema a fost ca nu ne-am uitat de acasa care ar fi localitatile prin care trecem, iar indicatoare cu Borsa...lipsa! Asa ca, am intrebat in stanga si dreapta, intai in Nasaud, apoi prin Moisei...Nici nu trebuia sa ajungem in Nasaud, de fapt, caci din Salva trebuia sa viram stanga, inspre Moisei - Borsa.
Revenind, la spital am intrebat localnicii despre traseul spre Vf. Pietrosu, cunoscut aici drept calea spre Pietroasa. Imediat dupa spital am facut dreapta, am trecut un pod si stanga pe un drumulet ingust, serpuind printre case. Am inceput sa urcam, era inca asfalt, insa ceva mai incolo acesta ne-a parasit. Nu e rau drumul, incet, cu grija, evitand cei cativa bolovani din cale, am reusit sa ajungem un pic mai sus, la o intersectie: dreapta - spre schit, stanga - traversezi un parau creat de un izvor cu o apa excelenta, iar in fata - Pietroasa/ Pietrosu. Ne-am descotorosit de masina aici:
.
A pied, prieteni, de aici inainte. Am vazut pe o piatra indicatii: spre varf, circa 4 ore. O buna bucata am serpuit pe drumul din ce in ce mai bolovanos, avand in stanga si dreapta cate o casuta. Unele dintre ele chiar erau locuite, am vazut niste batranei stand in curte.

 
Dupa aceasta portiune ne-am afundat in padure, iar drumul era din ce in ce mai rau, in sens de forestier, si mai abrupt. In fata ne lovea direct soarele...peisajul incredibil. Acolo sus trebuia sa ajungem. Incercam sa ne imaginam cum naiba reuseste tipul de la statia meteorologica Iezer sa urce acolo cu masina! Ne-am vazut de treaba noastra si am cautat cu privirea statia dupa fiecare colt...inca nu-i..mai avem, dupa urmatorul sigur apare.
Ne-am ajustat demarajul cu ajutor a cate doua bete si la 11.30 eram la statie. Am lasat Borsa cu ale ei treburi in spate la 9.10.

De aici am mai facut 10 minute pana la Lacul Iezer, unde am luat o meritate pauza de masa, sub varf.
Pana atunci am crezut ca vom fi singurii care facem Pietrosu in acea zi...ne inselasem. Erau unii care erau aproape pe creasta. La intoarcerea noastra din varf, muntele colcaia de turisti. Urmand cu privirile o linie in munte...incercam sa conturam traseul...parea abrupt. Asta este, om merge pana acolo si om vedea noi peste ce dam. Am plecat la 12.20, iar pe la 13.45 eram sus. Traseul serpuieste in munte, ceea ce nu-l face greu nici de urcat, nici de coborat. Putintel efort pentru o panorama de exceptie. Pe la jumatatea lui ne-am apropiat de ceva stanca...ce seamana cu o strunga, hai sa-i zicem Strunga Pietrosului.
Am ajuns in creasta si am constatat ca traseul se bifurca: dreapta - Vf. Pietrosu, se vedea refuziul, iar in stanga era un alt traseu, habar nu am ce, intrucat, din pacate, nu mai erau tablite cu indicatii. Da, de remarcat ca traseul este marcat alb cu banda albastra, insa nu exista nicaieri specificatii: inspre ce mergi, cat mai ai, la intersectii - unde duce dreapta, unde stanga, etc.
Da, spre varf, in dreapta. Am urat la un moment dat niste scarite in stanca, care aratau cam asa: 
In dreapta era haul ce te duce cu privirea inspre Borsa si, la orizont, inspre granita cu Ucraina. Erau unii care vedeau nu stiu ce statii din Ucraina, le-au si numarat inca :)

Din pacate varful nu mai are tablita proprie, ci numai o vopsea trasa pe o piatra:

Iarasi, din pacate, refugiul nu prea poate fi utilizat, decat in cazuri extreme. Arata de parca cineva l-a incendiat. Ne-am relaxat, sub un soare arzator, fara vreun nor pe cer, iar ulterior am facut cale intoarsa. Pe coborare ne-am intalnit cu un Grivei...genial cainele: urcase jumatate din traseul spre Pietrosu. si a renuntat in final din cauza apei. Nu am avut sa-i dam, intrucat sticlele ne erau goale inca din varf. S-a decis sa coboare la lac, adulmecand multimea de oameni care se adunase jos...poate ii cadea un snitel ceva :)

Ne-am oprit sa celebram succesul in Moisei, in Borsa nu am gasit mare lucru; e drept ca nici nu am cautat cu mare atentie, ci doar asa...din masina. Oricum, am convenit ca am premeditat oprirea in Moisei, localitatea fanion a excursiei :)) Din meniu: servire ireprosabila, o portie de injuraturi de la masa de langa, doi tipi la un pas sa se bata din cauza unei masini, doi batranei fandositi care au iesit la o bere in centru, asa de sambata seara, si cativa smecherasi la o alta masa.

Seara tarziu, in jurul orei 22.00 eram in Cluj-Napoca.

Detalii traseu:

Borsa - Vf. Pietrosu
urcare - 4 ore
coborare - 3 -3,5 ore
surse de apa: izvor la plecare, intersectie cu Schitul, izvor la 20-30 minute de statia meteorologica, pe urcare, si la statia meteorologica.