Halucinant și hilar...așa, două adjective ca oricare altele. Nu mai este cazul să vă reamintesc cele-cele referitoare la ultimele noutăți care vin de pe la ICR - Marga. Acum toată povestea s-a mutat la Paris, acolo unde se dau bătălii aprige pentru afirmarea culturii românești. Lista lui Marga, listele editorilor francezi, lista lui Schindler, pardon...asta era altceva. Ce îmi este clar este faptul că băieții nu au echipament de via ferrata pentru a urca pe pisc, acolo de unde se vede altfel lumea. Ca tare, stau cu toții în base camp și se bălăcăresc. Ce cred despre întreaga poveste celelalte echipe care au cu ce să urce pe vârf? Un mic exercițiu de imaginație nu strică. E suficient să privim din exterior bâlciul ăsta.

Hai să vă dau și câteva pastiluțe...

Comunicatul de presă emis de ICR:

"Andrei Pleșu atacă continuu fără a se informa, iar dacă îndrăznești să îi răspunzi ești deja „în derapaj”. Îmi pare rău că trebuie să revin la dânsul și o fac, mărturisesc, cu reținere și doar obligat de noile sale minciuni sistematizate cu privire la Institutul Cultural Român actual și la modesta mea persoană.

Nu am avut în ultimii zece ani vreo discuție, necum dezbatere, cu Andrei Pleșu sau cu cei care mă invocă, pentru a se putea pronunța avizat asupra a ceea ce gândesc. Informarea prealabilă discutării unui subiect nu-i obsedează. Vehemența, știm bine, nu este, însă, argument.

Dacă s-ar informa cu acuratețe, Andrei Pleșu ar constata că nu a fost invitatul ICR la Salon du Livre (22-25 martie 2013), ci invitatul editurii franceze la care ICR a plătit traducerea volumului său. El spune că instituția din partea căreia a beneficiat financiar este „în plin derapaj”, dar nu indică vreun fapt. Nici nu poate indica, căci nu există astfel de fapte. Este oare derapaj să aduci o nouă strategie în ICR, care să readucă instituția la misiunea pe care legea i-o încredințează? Este derapaj să sincronizezi înțelegerea culturii? Este derapaj să pui capăt scurgerii de bani publici în beneficiul abuziv al unor persoane? Este derapaj defeudalizarea instituției? Este derapaj să pui în joc programe noi pentru creatorii din varii domenii ale culturii? Este „răfuială politică” limpezirea unor fapte aflate la limita legii, conform obligațiilor legale? Este derapaj să înnoiești personalul din străinătate pentru o nouă imagine a țării? Este derapaj transparența completă, care se observă în tot ceea ce face ICR? Este derapaj să faci concursuri pe posturi, în locul numirilor preferențiale?

Dacă s-ar informa cu acuratețe, Andrei Pleșu și cei care îl acompaniază ar constata că ICR nu „a contaminat organizarea Salonului”, căci aceasta aparține firmei franco-engleze.

Pot lungi lista întrebărilor de mai sus. Andrei Pleșu se lasă vizibil furat de cuvinte și zvonuri și nu mai găsește sub picioare realitatea. Când va avea paciența să verifice vorbele sale își va putea da seama cât de goale sunt. Deocamdată el se supără pe cei din jur pentru că nu-i împărtășesc fără să cârtească vorbele.

Se înțelege că fiecare dintre cei care sunt invitați – de către partea franceză, de ICR sau Ministerul Culturii – procedează cum dorește. Dorim ca fiecare să participe, dar respectăm decizia fiecăruia. Nu este, însă, demn ca o decizie sau alta pe care o iei să o pui în seama altuia.

Precizăm și pentru cei care au ales să nu răspundă invitației franceze că grupul celor peste o sută de autori prezenți la Salon du Livre – Nicolae Breban, Eugen Simion, Matei Vișniec, Eugen Uricariu, Nicolae Manolescu, Dan Berindei, Norman Manea, Marius Sala, Stelian Tănase, Mircea Dinescu, Ileana Mălăncioiu, Ioana Drăgan, Gabriela Adameșteanu, Dumitru Țepeneag, Ana Blandiana; Mircea Martin, Ion Mureșan, Paul Cernat, Virgil Tănase și mulți alții, împreună cu numeroase edituri din țară și din străinătate – reprezintă convingător cultura română. Nicio persoană nu poate confisca această cultură".

Toată povestea asta vine în contextul în care România este «țară invitată de onoare». Între timp ni se înfățișează cum arată România la Paris: "Pavilionul României este anul acesta vedeta Salonului cărții de la Paris. Cu un design spectaculos, el măsoară 400m² și va cuprinde o librărie și un spațiu de dezbateri. Compania FNAC, partenerul Salonului cărții, în colaborare cu librăriile Cărturești, pun la dispoziția publicului peste 1000 de titluri în limba română și peste 600 de titluri de autori români în limbă franceză". De parcă ar mai conta asta.

Totuși, ceea ce mi-a atras atenția în mod special este mișcarea- manifest ICR OFFF. Grupul de artiști români, care a lansat totul, a ocupat sediul ICR Paris cu arsenalul din dotare. Mesajul a fost clar:

“Credem în libertatea de expresie și ne dorim o cultură independentă. Ne dorim implementarea unei adevarate strategii culturale și apolitice pentru ICR.
Pentru asta acționăm OFF ICR.
OFFF este dezacordul nostru vizavi de ultimele decizii luate de ICR București.
OFFF este of-ul nostru.
OFFF este dezamăgirea provocată de noua politică cu care artiștii și oamenii de cultură români nu se mai pot identifica.
ICR OFFF este momentul să luăm atitudine!
ICR aparține artiștilor și oamenilor de cultură!”

Și ca totul să devină și mai interesant, iată și coperta mișcării de pe Facebook:

 Da, spectacolul a început bine, înainte de startul oficial de pe 21 martie. Atunci se va auzi jazz, poate nu cu accente de țambal, ci de trombon, așa mai grav, iar sala va fi și ea ocupată. Cine știe, poate că acei 400 de metri pătrați vor fi utili și la altceva decât la desfășurarea de-a dreptul "spectaculoasă" a României. La final, băieții din base camp vor rămâne cu povestea bâlciului, iar cei care au urcat pe pisc vor povesti pe la casele lor cum au văzut ei lumea. Dar pe cine mai interesează chestia asta derizorie, când ai în fața ta un așa spectacol, nu?