Cum să nu spui nimic prin apelul public la SRI şi SIE
Când emiţi păreri doar pe bază de forjări la suprafaţă, e posibil să-ţi scape o groază de chestii. Îţi scapă un dosar, uiţi de câteva nume, unele informaţii nu ajung la tine...chestii comune. Ce-i de făcut atunci? Păi, este clar că ai nevoie să intrii în arhive cu un excavator şi un buldozer, să ajungi până la măduva informaţiilor, la esenţa lor. Şi cine poate fi mai bun în România pentru aşa ceva decât SIE şi SRI? Păi dacă disutăm despre dezarhivarea unor date, sau cum ar spune Jussi Parikka - arheologie media, nimeni, nimeni nu se poate pune cu, de exemplu, SRI-ul. Când pisica este pasată de la unul la altul, fără puterea de a emite o judecată concretă, atunci se apelează la ei, la băieţii cu informaţia. Beneficiarii dau comenzi, iar agenţii de intelligence emit predicţii, oferă informaţii pe bandă rulantă. Aici este o chestiuţă. Când beneficiarul tău îţi cere să publici informaţii despre un alt beneficiar, adică Şova cere SRI să publice date despre el însuşi sau, mă rog, altă comandă aiuritoare, e clar că nu se va întâmpla asta. Treburile nu funcţionează aşa acolo. Aruncaţi şi voi un ochi pe Ars Analytica pentru o pătrundere de suprafaţă în sistemul intelligence.
Beneficiarul, adică mediul politic de cele mai multe ori, solicită ceva tipilor de la SRI/ SIE, iar comanda se efectuează...însă nimic din acestea nu se supune celebrei 544. Nu, atât timp cât stă sub cupola clasificat, publicul nu va şti că există. Acum, intervenţia SRI/ SIE în cazul Roşia Montană este un simplu praf în ochi, aruncat pentru o altă turnură mediatică. Vă închipuiţi că tipii agenţi vor veni şi vor aşeza pe masă dosarele cu predicţiile făcute în legătură cu eventualele repercusiuni? Cazul este sub lupa celor două înstituţii, din perspective şi cu perspective variate, însă nu vor fi făcute publice rezultatele. În nicio ţară nu se face acest lucru, cu atât mai puţin în România, acolo unde simple alte instituţii ale statului fac ce le cam taie capul, peste regulamente sau percepţii mediatice. Declaraţii publice sunt un soi de: să spună ăla dacă am făcut asta! Dincolo de toate acestea, tărăgănarea politică semnifică nu doar neasumarea unei decizii, ci şi incompetenţa. Nu este vorba despre lipsa informaţiilor, să fim serioşi, aţi văzut mai sus care este mersul datelor: beneficiar - servicii de intelligence. Nu este vorba nici despre o absenţă a predicţiilor: aparatul politic beneficiază şi de aceste produse, aproape imediat după ce a fost trimisă solicitarea pentru pachetul de informaţii. Analiştii care lucrează pe acel caz updatează constant totul, iar dacă ceva nu ar funcţiona, caz îndoielnic, atunci s-ar renunţa la ei, s-ar alege alţii. Au de unde alege! Mai mult, SRI-ul şi SIE-ul se laudă cu imagini pozitive, au lucrat intens la ele. Deci, nu este nevoie ca aparatul politic să apeleze la SRI şi la SIE public, căci au făcut-o oricum prin prisma funcţionării sistemului. Aceasta este doar o tactică media prin care se încearcă o amorsare sau temperare...vom vedea a ce anume sau de ce anume. Cei care vor ieşi public din partea agenţiilor, SRI-ul mai curând, nu vor spune nimic concret. Oricum, interesantă manevra, de urmărit. Până atunci, să ne delectăm cu puţină lectură...de intelligence sau arta de a analiza.
Beneficiarul, adică mediul politic de cele mai multe ori, solicită ceva tipilor de la SRI/ SIE, iar comanda se efectuează...însă nimic din acestea nu se supune celebrei 544. Nu, atât timp cât stă sub cupola clasificat, publicul nu va şti că există. Acum, intervenţia SRI/ SIE în cazul Roşia Montană este un simplu praf în ochi, aruncat pentru o altă turnură mediatică. Vă închipuiţi că tipii agenţi vor veni şi vor aşeza pe masă dosarele cu predicţiile făcute în legătură cu eventualele repercusiuni? Cazul este sub lupa celor două înstituţii, din perspective şi cu perspective variate, însă nu vor fi făcute publice rezultatele. În nicio ţară nu se face acest lucru, cu atât mai puţin în România, acolo unde simple alte instituţii ale statului fac ce le cam taie capul, peste regulamente sau percepţii mediatice. Declaraţii publice sunt un soi de: să spună ăla dacă am făcut asta! Dincolo de toate acestea, tărăgănarea politică semnifică nu doar neasumarea unei decizii, ci şi incompetenţa. Nu este vorba despre lipsa informaţiilor, să fim serioşi, aţi văzut mai sus care este mersul datelor: beneficiar - servicii de intelligence. Nu este vorba nici despre o absenţă a predicţiilor: aparatul politic beneficiază şi de aceste produse, aproape imediat după ce a fost trimisă solicitarea pentru pachetul de informaţii. Analiştii care lucrează pe acel caz updatează constant totul, iar dacă ceva nu ar funcţiona, caz îndoielnic, atunci s-ar renunţa la ei, s-ar alege alţii. Au de unde alege! Mai mult, SRI-ul şi SIE-ul se laudă cu imagini pozitive, au lucrat intens la ele. Deci, nu este nevoie ca aparatul politic să apeleze la SRI şi la SIE public, căci au făcut-o oricum prin prisma funcţionării sistemului. Aceasta este doar o tactică media prin care se încearcă o amorsare sau temperare...vom vedea a ce anume sau de ce anume. Cei care vor ieşi public din partea agenţiilor, SRI-ul mai curând, nu vor spune nimic concret. Oricum, interesantă manevra, de urmărit. Până atunci, să ne delectăm cu puţină lectură...de intelligence sau arta de a analiza.
