Cum își ratează filosofia potențialul. Despre uitarea în academie
Între sfera privată (includ aici tot ce e non-academic) și sfera cercetării academice există un hiatus uriaș în România (ca în multe alte părți). Concret, academia nu știe ce se întâmplă prin firme, iar firmele nu au nici cea mai mică idee de ce anume fac tipii pcu cercetarea universitară. Chestiuțele acelea pe care le vedem referitoare la conexiuni între clee două sfere sunt, deocamdată, praf în ochi...Sunt încercări timide, însă mai este nevoie de timp, răbdare, persistență....o găleată de astfel de atribute. În fine, o discuție recentă cu un tânăr antreprenor super ok mi-a confirmat faptul că firmele românești nu au nicio idee despre ce presupune cercetarea academică, despre ce se petrece, de fapt, la nivel academic. Da, omul avea perfectă dreptate. El își vede de afacerea lui, de dinamismul mediului său, iar dinspre mediul academic nu vine niciodată nimic. De ce ar fi interesat de ce fac studenții pe acolo? Dacă ar angaja pe cineva, diplomele ar fi un soi de umplutură în CV, nu de certificare. Omul și-ar testa în prealabil candidatul, l-ar pune în probe, l-ar chema de n ori la sediu să vadă ce priceperi are...nu se poate baza pe spectrul academic, cine știe ce a învățat acolo!
Ei bine, să particularizez puțin la cazul filosofiei. Piața forței de muncă nu știe nimic sau mai nimic despre ce se întâmplă la nivel academic în facultățile de acest profil. Ei bine, rezultă că absolvenții lor sunt aproape șomeri, din moment ce există o așa nebuloasă în ceea ce privește ce știu ei ai exact să facă, nu? Marea chestiuță aici, aproape secretă, este că muulte firme caută: firi analitice, gânduri pozitive cu spirit analitic și capabili de decizii în situații dificile, etc. Vă sună cunoscut? Mai mult, este un trend recent acesta al testărilor candidaților, asta și pe fondul faptului că o certificare universitară a încetat să mai fie o certificare. Ceea ce este curios este că unele firme, și nu puține, dau teste de logică, calcul, inteligență, psihologice, etc. Interesant, nu? Păi, candidatul ideal ar trebui să fie în mod aproape clar un absolvent de filosofie, nu? Adică, ce alt absolvent poate trece un test de logică, unul psihologic, altul de cultură generală (nu vă mirați, există astfel de teste, nu dau exemple de firme/ instituții)? Eu aș spune că absolventul de filosofie. Dacă voi aveți vreo altă opțiune, vă rog. Deci, unde este eroarea? Adică, de ce absolvenții de filosofie rămân în umbră, de ce firmele nu-i cunosc sau le cunosc părțile negative (negative pentru firme: firi contemplativi aka cu capul în nori sau chestiuni de genul). Eu aș spune aici că facultățile de filosofie comit marea eroare!! Ele nu sunt în stare să producă candidatul ideal pentru o astfel de piață.
1. Facultățile de Filosofie nu-și fac vizibilă activitatea în exterior! Aceasta este prima premisă de la care pornesc. Atât timp cât exteriorul are puțin habar sau vede trunchiat, neclar ce se întâmplă exact la facultățile de acest profil, absolvenții vor avea tot mai puține șanse. Aceste facultăți se închid într-un bol, nu de cristal, care nu lasă pe nimeni să vadă ce se întâmplă în interior sau și, dacă ar face-o, acel cineva nu ar înțelege nimic. Există un respect intelectual pe care îl au câștigat absolvenții, se simte asta, dar atât! De aici înainte angajatorul nu mai poate face nimic pentru absolventul de filosofie. Există stimă, dar nu și dorință de colaborare.
2. Drumul de la teoretic la practic este rupt, absolvenții nefăcând dovada că știu ceva. Poată să pară radicală această afirmație, dar nu vei impresiona pe nimeni din sfera firmelor cu câtă fenomenologie știi tu! Totuși, dacă vei reuși să rezolvi setul de probleme de logică și calcul de la firma la care ți-au depus CV-ul, ai șanse să fii chemat în etapa urmăroare. Aici se rupe filmul, căci studenții de la filosofie nu sunt educați să gândească și în afara spectrului filosofic sau să aplice cele studiate la nivel practic. Prima reclamă a facultăților de acest profil este legată de modul de a gândi...o facultate în care înveți să gândești, printre altele. Să facem câteva experimente: trimiteți câțiva absolvenți de filosofie să dea ceva teste la câteva firme și vom analiza procentul reușitelor. Aș putea pune pariu că nu este unul îmbucurător. De ce? Pentru că oamenii de aici nu vor gândi situațional, nu vor aplica cele citite sau învățate....asta din urmă, cu învățatul este și mai problematică.
3. Facultățile de Filosofie nu sunt interesate de sfera privată, de ce se întâmplă după citit! Se ratează un act! Acest punct este unul grav. Veniți la filosofie, fie ea și ca alternativă....vă sună cunoscut? Am mai criticat în trecut această poziție. Este cât se poate de grav să te situezi într-o astfel de stare fără orizont. Ce fac profesorii, de fapt: îi cheamă pe studenți la filosofie de dragul filosofiei, fără vreo post-promisiune. Putem extrapola și în cazul altor specializări, dar acum vorbesc de filosofie, ca factor direct implicat. Suntem idealiști, ne place tot ce înseamnă și presupune filosofia, dar după terminarea ei....suntem terminați. Întrebarea omului de afaceri este: ce știi să faci pentru a te lua în echipa mea? Din acest dezinteres manifestat de facultățile de filosofie rezultă și un soi de stare obsoletă a lor: studiem semiologia, dar evităm implicațiile acesteia în varii domenii, studiem logica, dar nu luăm în considerare că firmele pun mare preț pe testele de logică date candidaților pe un anume post. Ca atare, se ratează un proces care ar putea schimba radical fața facultăților de filosofie. Absolvenții de filosofie ar putea, cu instrumentele necesare, să fie printre cei mai căutați de firme/ instituții. Eu chiar cred că cu o ajustare adecvată, facultățile de acest profil ar avea studenți, ar conta și pentru sfera privată a firmelor și a instituțiilor.
Un absolvent de filosofie, care știe unde și cum să aplice cele studiate, ar fi un posibil candidat ideal pentru multe job-uri. Nu este, iar asta o pun, în primul rând, pe seama încremenelii academice. Nu se face, nu se vrea sau nu se poate....nu știu exact. Sunt domenii în care nu se poate face mai mult și te consolezi. Ce să faci cu...biologia sau geografia, de exemplu, mai mult decât sunt ele. Filosofia, în schimb, este domeniul cu cel mai mare potențial....la modul cel mai serios. Ar cam trebui să suplinim boemia cafenelelor sau cercurile în care oamenii se citesc între ei și cu altceva....cu altceva care să conteze și din alte puncte de vedere. Nu de alta, dar se poate...Există o lejeritate a programei la filosofie, deci..s-ar putea introduce chestii noi, s-ar putea crea programe atractive și cu aplicabilitate, s-ar putea constui conexiuni. Dacă s-ar arăta exteriorului ce știu oamenii de aici să facă, ar fi ceva, o chestie de credibilitate. Singura condiție ar fi să ai produs, cum le place oamenilor antreprenori să spună. Până una alta, filosofia este uitată pe băncile universității, acolo unde își ține singurele discursuri care pot conta la ceva...academic.
